Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului judiciar, sechestrului asigurător sau a popririi asigurătorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiţii, măsurile asigurătorii rămân valabile pe toată perioada executării silite şi, odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Sechestrul asigurător se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviințare în acest sens şi se aplică fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului. În ceea ce priveşte valorificarea bunurilor sechestrate, vânzarea lor nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.
În vederea aplicării sechestrului judiciar, executorul judecătoresc, sesizat de partea interesată, se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi îl va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Efectul hotărârii de încuviințare a sechestrului judiciar dăinuie până la sfârșitul procesului, când administratorul sechestru va trebui să predea bunul părții care l-a dobândit în urma judecății.
Măsura popririi asigurătorie se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviințare în acest sens şi se aplică fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului. În ceea ce priveşte eliberarea / distribuirea sumelor datorate debitorului, ori după caz, vânzarea bunurilor mobile, acestea nu se vor putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.